au but du monde

acum cateva saptamani am petrecut cateva zile la braila, pan la ora 13:30 program cu publicul cu functionarii publici, dupa - singura in apartamentul de 4 camere goale. am inspectat iar toate dulapurile sa vad ce prostii au mai ramas pe acolo, am mai inventariat ce carti sa iau cu mine la bucuresti...da cam atata. nu locuieste nimeni acolo, nu e nici cablu nici net nici o urma de realitate contemporana - e ca un voiaj in timp sa ma duc la braila. mi-am lipit plictisita fruntea de geam si mi-am pus mainile pe calorifer si am vazut trecand un autobuz. asta inseamna ca nu era trecut de 11... credeam ca e mult mai tarziu. casa aia goala era mai plina ca niciodata. au inceput sa imi arda mainile si m-am dus in bucatarie sa imi pun niste ceai. am facut distanta asta din 3 salturi pt ca imi e frica de intuneric si ma grabeam sa aprind lumina. apoi m-am trantit pe pat si m-am gandit cu cati am facut dragoste in patul ala. am incercat sa imi amintesc detalii cu fiecare da nu prea mi-a iesit pt ca eram cam obosita. m-am mai plimbat o data prin toate camerele.

au trecut patru ani si rochiile alea au ramas la tine. tu nu ai fost niciodata la braila desi am planuit asta de 1000 de ori. in cate seri nu ti-am povestit despre dunare si despre camera mea si tu voiai sa le vezi pe toate pentru ca voiai sa ma stii pe mine mai bine. acolo pe terasa caminului iti vorbeam de pictura lui miro si de kawabata dar tu treceai prin una din perioadele tale de led zep si nu puteai sa asimilezi altceva. eu vorbeam pentru ca nu stiam ce sa fac altceva. tu fumai tigarile pana la capat si aprindeai una de la alta pentru ca nu aveai bricheta. toate gandurile noastre nespuse si toate zambetele stangace au ramas intr-o cutiuta pictata frumos suspendata undeva in timp. tu voiai una cu flori albastre, mie imi placea mai mult una care-l copia pe klimt, da am cazut de acord la asta cu dungi de toate culorile. am zambit. te-ai fi gandit ca o sa o deschid odata si o sa ma faca sa zambesc intr-o noapte goala ca asta? ... n-am terminat ce-am inceput dar nu mai conteaza acum...

esti si tu una din fantomele simpatice care si-au gasit loc in conserva aia nelocuita.